Lusiana Drăgușin
Published writing
Când veșnicia miroase a toamnă
Toamna iarăși stă mirată, parcă nu-și mai află loc, Adunând încet lumina, prin descâtec, c-un ghioc. Păsări trec prin fumul serii, iar un foc încă mai arde, Printre frunzele uscate, cântă-un greier serenade. Prin crengi de timp uitate, vântul trece călător, Soarele nu mai zâmbește, stă ascuns pe după-un nor, Câte-o frunză doar plutește, fără grabă, către zare, Salutând doi trecători, c-o ultima l…